duminică, 22 mai 2011

autoportret

moartea mă cară-n spinare agale şi oricîte ceaiuri apuc mîinile tremură şi tac şi tac şi tac cu buzele
întredeschise

genunchi ţin căni în echilibru nostalgic ştiu despre tine atît cît să-mi împletesc oasele

moartea mea e o femeie frumoasă nemaivăzută merge deabuşilea printr-un labirint alb negru
şi infuzii de ceai ne inundă claritatea despre ea i ştiu doar mînecile largi şi vii din muşeţel
şi palmele reci mai reci ca-le mele

pe extremitatea picioarelor două tărtăcuţe verzi ca doi pumnii vărgaţi

cu picioarele întredeschise îţi voi vorbi despre moartea mea
cu ceşti vărsate şi toate hainele aruncate pe geam voi explica nebunia
cu părul roşu şi sînii verzi te voi lăsa să faci dragoste cu ea prin mine

trebuia să îţi spun toate astea ca şi cum ai fii aici labirintul ăsta are oglinzi mă vad des şi multiplu
călăresc multe femei nici una nu-i a ta

pe curburi albe sfori în noduri marinăreşi tu şi moartea mea osificaţi fără să vreţi în mine
o sete nervoasă de păcat



2011-05-04

trei oameni de perdea: compoziţie cubică

actul I

se chinuia lumina să-şi farmece orbii
aveau pleoapele fierbinţi

ţi-am spus într-una te iubesc
azi cred c-am secat

pumnii cu mere înfloresc
degete între verbe şi vertebre

sus-jos sus în josul
tălpi de liftieră
învaţă pe de rost liniştea dintre etaje


actul II

abuzam de o sticlă goală
aerul din ea nu vroia neam să iasă afară
dacă spargi sticla, te omor

vreau să-mi facă bunica cremă de cacao
azi o să ningă pe după-amiază,scrie-n ziar

vreau să îmi facă
nu nu cred să ningă

cacao! vreau să îmi facă
îţi fac eu, îmbracă-te azi ninge citeşte
nu nu îmi faci tu/ vreau să îmi facă
nu se poate/ nici măcar un fulg

vreau
nu mai vrei nimic/trebuie iar să cumpărăm lemne

bucătăria asta-i aşa de gri
e întunecoasă nu gri/ e întuneric şi încă
nu ninge nici un

vreau
fulg/ ah da cacao, vrei cacao
nu cred/ dragă să mai avem, nu ştiu cum o facea

vreau
o cacao cu morţii, cer prea mult

draga mea
ai înnebunit/
e imposibil să ningă


2011-02-22

preludio

"femei cu frică de Dumnezeu şi pantofi roşii"
eleonora îşi învăţa feciorii să facă dragoste
numai cu femei ritualice


"sânii mei sunt mici, crăcănaţi şi prea albi"
se gândise într-o noapte înainte să moară.


pe gaura cheii lanţul ei de perle - blestem:
eleonora bea ceai singură cu picioarele în
ligheanul singurătăţii


2011-02-05

capricii în alb-negru cu lumină şi umbră

(jocul era să te prinzi de ceva să nu-i laşi pe ceilalţi să te dărâme
mă împinsesei de perete era frig mi se întăreau sfârcurile, brusc
creşteam aşa de repede)

plantam flori în ghiveci, scrumam mereu pe lângă
/să nu mai vorbim/, mi-ai spus, /hai să facem dragoste/

pustietatea vămii toamna târziu, în dimineţile cu rouă
frunzele de ceai sunt vii

iarna câinii au apucături de lupi,privire incertă
te-am domesticit,te-am domesticit
şi m-am înstrăinat de mine

mă tot întrebam la ce te gândeai pe un tren spre casă
te uitai autoritar nu-mi vorbeai deloc ca şi cum
ne întorceam învinşi dintr-o luptă care nu ne aparţinea
(atunci te-am iubit cel mai mult)

şira spinării – lăcaşul meu de cult
/ştiai că sunt doar o târfă/
a urlat ea şi a aruncat cu viniluri în draperi vechi
într-un film mut

înfigeam beţişoare parfumate în ghivechi, scrumam mereu pe lângă

2011-02-03

intimitate

ți-am spus aici la mașina asta veche de scris am să îți scriu povestea
mi-ai spus aici pe gardul ăsta vechi am să îți scrijelesc numele
desigur că nimic din toate astea nu a fost adevărat

ryan şi noi am vrea o sylvia plath

e un timp prielnic
sa tânjești după tine
să te speli în sângele tău
nicio compatibilitate nu știe sensul cuvintelor din adevărata poveste

mi-ai spus aici pe banca asta îmi vei spune că mă iubești
desigur că nimic din toate astea nu s-a întâmplat

din timpul ăsta e prielnic să muști iubito
pe timpul ăsta e prielnic să îl asculți la ureche
aici nu e momentul să te urci într-un tren oarecare

păstrează-mă acasă într-o pungă cu ciocolată de crăciun
la ora asta trebuie să te împarți în mai multe puncte cardinale
dar nici o compatibilitate nu-ți va fura direcția

e timp prielnic
să bei în tine ceai roșu
să-ți faci din coloană brad
și din vertebre daruri pentru cei morți


ți-am spus aici în colțul asta am să aprind tămâie dimineața
mi-ai spus aici pe obrajii tăi se va citi printre rânduri
o carte udă și câteva șine de tren

2010-12-21

miercuri, 22 decembrie 2010

răspunsuri

1.
obișnuiam să ne dăm alte nume
tu erai crash the ripper înainte
să mă cunoști eram roșie - o apă
ce n-a cunoscut niciodată pirați
ai scufundat în mine o mașină veche
de scris nimeni să nu-ți știe povestea

2.
eram la un gard mâncat de termite
dincolo de el grădina edenului
ne-am plimbat mult am uitat gardul
nu ai scris nimic nicăieri într-un fel
simțeai că nu-mi ști numele adevărat

3.
în august eram într-un tren spre bucurești
încercai să mă citești ca pe un roman furat
am notat mai târziu într-o vamă pe un zid
o mărturisire astfel încât deși abia ne știam
ne-am prăbușit amândoi la sfârșitul unei lupte

4.
pe o punte ce ducea în noapte

vineri, 17 decembrie 2010

white wolves

suntem două animale blânde
bem ceai
roșu
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

actul 1
vina
lipește
extremitate la extremitate
podiș la podiș
șiră la șiră
singurătate la singurătate
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

ne punem capetele chele pe
cearceafuri
albe
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

actul 2
lumina
sfâșie
somnul tău scurt
pumnul tău greu
atinge ușor pământul
în momentul
plecării
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

fiecare bucată din noi există
și asta e doar măsura
foamei
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

actul 3
crashing down
the streets
bem ceai în ceainărie
suntem două animale blânde
sub acoperire
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

casual metaphysics shutter

i crashed with you at the end of the war

și te-ai aruncat cu mine / după mine în saltul major

țarâna aia rece / ca de obicei mâinile mele: reci

[dar între mine și tine: un flux accelerat]


ne-am spus atât de multe în colțul privirii încât
colțul buzei de sus germinează pui de castani.
*
burta umflată și întărită cu pruncul oaselor tale
am timp să te învăț pe de rost / zi-mi că am timp
`ai. dragostea mea - să-ți faci din măduva mea
cunună de legat ochii într-o parte`
~*~
suntem
două uzine pierdute / abandonate
alb / negru înainte de explozie
*
am timp să te învăț pe de rost? am timp?
zi-mi numărătoarea inversă.

november sun

the angels are calling your name - păcatul muzical
noaptea mă strigă bunica pe nume ca atunci ultima oară
mama spune că de mine s-a bucurat cel mai mult să mă vadă
eu dormeam cu ea. creșteam lângă ea în pat ca o joardă de pepeni

duminica nu-mi place să strâng masa sau mâinile oamenilor
sau să rămân singură.


fiecare pas cu tine mi s-a imprimat pe talpă
acum în loc de amprente, amintiri cu tine cu oamenii noștri morți

ceai de lămâie. și corpul meu nu mai suportă tutunul.
mă muști mă scoți din neant. și frica mă lasă în pace

într-o dimineață de duminică vom deschide geamul larg
vom trage în piept aproape tot cerul îmi vei acoperi ochii
și tot ce a mai rămas din oameni ne va curge prin sânge

rest in peace

ne-au murit bunicile

iar eu dintr-o puzderie de credinţe ce mocnesc în mine nu fac decît să aprind lumînări ţigări şi focul sub ibricul de ceai
aşa se duc zilele mele în care rămîn singură mă cuibăresc în cămară între ceştile murdare de cafea şi farfuriile de aseară
scrumez în chiuvetă urmăresc muştele aştept să vii pe la mine

încă nu-i simt lipsa
încă o mai aud noaptea cum geme încet lîngă mine
şi teama mea prelungă de întuneric înghite zîmbete senine

sper că eşti bine bătrîno
şi umbli liberă după mirosul de cafea proaspătă şi coceni uscaţi în spatele nostru complet negru
visăm că ne strîngi la pieptul tău zvelt cu mîinile alea pătate de soare care ne-au crescut pe toţi

ne-au murit bunicile băiatule
ne-au murit la toţi
s-au dus în pămînt au luat şi copilăria cu ele

fum alb de winston blue tămîie parfumată şi candele în care arde liniştit ulei sfînt

au murit pui
s-au dus
aşa mai fac bunicile cîteodată
după ce sădesc în noi flori de credinţă
şi-şi pregătesc puii pentru un drum lung

miercuri, 13 octombrie 2010

give me a reason to die




dă-mi un pachet de ţigări
du-mă într-o sală goală de teatru
un fel de seară în care pocneşte aluatul

o fată în şorţ de bucătărie cu buline roşii
îşi gustă mîncarea din vîrful degetului încovrigat
se strîmbă mai adaugă cimbru amestecă muşcă se muşcă

făina-i roşeşte-n obraji

dă-mi o sală goală cu scaune
să-ţi mimez toate astea
iar tu în personaje diferite spectatorii mei

şi nu - nu vom face sex
pe scena cu praf în
lumina aia aproape clipită de
bec ce atîrnă spre noi
nici pe scaune unde au
stat oamenii unde au
rîs oamenii
au plîns şi-au
muşcat buzele iar la sfîrşit
toţi au aplaudat
şi ăla era cel mai frumos cîntec

ţi-aş mima pielea mea ca un aluat
nu ai voie să mă atingi
dar nici să mă laşi să cresc prea mult
tu doar să-mi spui ce prăjituri îţi plac
apoi să deschizi bine ochii

la sfîrşit
aplaudă-mă cu capul între palmele tale

sâmbătă, 28 august 2010

the poetry is neverending

motto:

`so i let crazy
take a spin
than i let crazy
settle in
kicked off my shoes
shut reason out
he said "first let`s just
unzip your religion
down"`

tori amos - crazy


vei creşte şi vei fi o femeie full flavor - mă minţea el dintr-o prejudecată aparte de a iubi şi a crede în oameni
mi-a arătat-o pe sylvia plath. peste puţin timp i-am urlat din ea "daddy I have had to kill you" apoi mi-am aprins o ţigară
(nu m-a ascultat nici acum nu mă ascultă încă mai vorbeşte singur amărît pe aceeaşi frecvenţă cu mine)
[oamenii vin şi pleacă pe unii îi port ca pe nişte pantofi clasici şi roşii care mi-au lăsat mereu bătături]

gelozia mea s-a născut în 14* culori absurde - azi mă chinui să estompez cu tuşe mari orizontul în roşu
cînd nu are nimic sens mă gîndesc la cei doi m** şi memoriile mele se leagă una de alta

uneori oglinzile dau din picioare şi se fac ţăndări apoi mă ţi strîns în braţe pînă imaginea se formează la loc
(doar penitenciarul nostru sexual ştie cum e să tremuri din toate încheieturile de nervi)
apoi doar moartea îţi mai închide ochii şi te sărută adînc

de la un timp fumez mult probabil frica şi-a făcut culcuş în mine
şira spinării s-a golit - demult n-a mai făcut loc doar pentru un singur om

cînd eram mici ne uitam de trei ori pe gaura cheii apoi închinam ochii bolnavi
azi ochii îşi pierd din tradiţii sînt tot mai ocupaţi să caute în adînc decît să se vindece

într-o zi vei creşte în oasele mele o femeie arhaică ce-şi va purta mersul cu demnitate
"poezia nu se termină niciodată" va rămîne doar o prejudecată un cod de bare pe gîturi de oameni



* paişpe cu ochii ei albaştri
** "doar arhanghelul îşi mai poartă numele"

duminică, 25 iulie 2010

defula cu accent pe a



azi suc ieftin şi brichete cu flacără tot mai mică

cochetăriile din vechile obiceiuri nu se uită niciodată
bluza ruptă încă mai flutură pe sîrmele noastre ruginite
au început să mă doară plămînii de la fumatul matinal
îmi spui ceva în accente scoţiene apoi aştepţi zîmbind să te rog să traduci
sub părul tău de 2 mm se învîrt visele - ca nişte copii mărunţi care fac gălăgie
stau la pîndă - un fel de pui de pisoi

mîine bere ieftină şi mărgele de lemn din şiraguri lungi sfîşiate în jurul gîtului
dormitez pe mormanul de rufe de pe pat valiza sub masa de pe care îţi scriu
accente franţuzeşti cînd ai chef sa ma răpeşti în cafenele mici şi ceţoase
vin roşu scump şi ţigările care nu mai sunt tot ieftine după noile reglementări guvernamentale
defulează-mă din scrumierele mele improvizate pe care mi-e întotdeauna lene să le curăţ
şi taie-mi brăţările colorate din aţe să zvîcnească în eliberare încheieturi proaspete
ce încă păstrează urme de buze ce încep să se prindă de timp

azi



ma lasi sa te leg de mine cu sfoara

sa-mi înmoi degetele în cerneala
sa las amprente pe corpul tau

corpu-mi degaja racoarea exilului
o nebunie o stare latenta
valsul beat al pasarii oarbe

dezbraca-te
azi vreau sa îti dau din oasele mele
dor îngrozitor vei simti în ele focul
în fiecare si-a facut casa cîte un pitic

sira spinarii e un bloc turn în care stau
oamenii pe care i-am iubit
în ordine de sus în jos
au lift jongleaza cu mine cum vor

descalta-te
azi vreau sa îti împrumut talpile mele
vreau sa simti locurile în care am crescut

miroase-mi mîinile
miros a patimi

ma lasi sa leg de tine coloniile mele de furnici
sa le strivesc pe fiecare de trupul tau galbejit
în noi miroase a alune prajite
în mine a vin alb

zboara pasari mai multe pasari fara ochii
ramîn doar pene spînzurate înmuiate-n vin
si urme firave de gheare
în interiorul plamînilor mei vii

aprinde-ti o tigara
vreau sa îti dau putin din nebunia mea

duminică, 13 iunie 2010

masochism

1.
chipul blînd îi acoperea vulgaritatea
şi mîna-i tremura cu tot cu sandale
crescuseră în ea cioturi de tăceri şi măslini mărunţi

2.
era hemoragică şi sîngele-i acoperea faţa
cuvinte înmuiate-n tuş
şerpuiau în ea spre ea din ea

3.
nu-şi mai dorea decît gheare
să poată zgîria mai mult în sieşi

marți, 25 mai 2010

plonjéu sau frică de întuneric

îmi imaginam adesea femei elastice
le făceam melc - ele vorbeau din ce în ce mai rar
în adînc e întuneric
vorbiţi vă rog femei din ciorapii voştri de damă
vorbiţi vă rog să nu mă sperii

*
ţineai o dată un pendul în mînă
doamne ce îţi mai plăcea să te joci
aruncă pendulul în geam sparge-l
ameţeala e singurul pas spre adînc
scrie-mi o amuletă pe trup
*

sunetul se năştea din extremităţile femeii-melc
un zgomot ca o pată neagră
umbrele-ncepuseră să vorbească cu noi
întunericul se prefăcea în lumină
femeia intra încet în spirala ei

urlă-mi o vrajă tatuează-mi-o în trup
ca atunci cînd întunericul se preface în altă lumină
să am o cochilie de melc în care să intru
şi să-mi imaginez femei voluptoase în ciorapi subţiri

o lungă ameţeală în ciuda plăcerilor: nepăsare

1.
mi-ai promis o blăniţă lîngă calorifer
unde să-mi numeri oasele în proces de dezgheţ
ţi-am cerut ciocolată topită
n-ai vrut să-mi aduci decît
după ce mi s-au dezgheţat ochii

2.
stau cu spatele gol lipit de calorifer
şi te gîndeşti dacă îmi frig suficient de tare plămînii
îmi aprind o ţigară praf şi aşchii îmi gîdilă fesele
ţi-am cerut o scrumieră mi-ai spus în sictir să arunc pe jos
* casa noastră se strică dar stăm cu chirie

3.
mi-ai umplut buricul cu ceară în timp ce dormeam
dimineaţă m-ai trimis la oraş ca pe o scrisoare
eu o somaleză străină cu ochii pierduţi în tine
ţi-am adus plăcinte cu brînză şi caise coapte
* de la un timp nici nu mai vorbim ne înţelegem prin semne

4.
ne uitam pe vederi la poştă eu mă uitam la plante exotice
m-ai tras de fustă şi mi-ai dat o palmă - am roşit
tu te-ai înţepat într-o aşchie de pe jos
* acasă iar goală sprijinită de calorifer coca-cola
din ce în ce mai mult scrum pe lîngă

5.
am uitat de tot să comunicăm ne stafidim în mişcare
unul lîngă altul din cînd în cînd ne ungem cu ceară
sau ne muşcăm de încheieturi verificîndu-ne pulsul
ne mai dăm cîte-o sărutare-n creştetul capului prea multă lumină
prea mult alb prea multă neştiinţă
* prea mult scrum în odaia plăcerilor pierdute

sînt un bar unde vii să îţi laşi poveştile

sînii mei îmbibaţi în alcool
buzele mele din care cresc frunze de tutun

razne de oameni au voie să tresară în mine
din încheieturile întinse se nasc tulpini de bambus
vîrfurile degetelor dau rod de tutun proaspăt
îmi muşc singură încheieturile palmei
în mine nu mai e aer
pielea-mi respiră prin clorofilă

în cap mi se aprind tăciuni
m-ascund în pod de ochii oamenilor răi
mi-e teamă să nu dau foc la casă

sînt un bar
unde vii liniştit să îţi laşi poveştile